Două drumuri încep acolo unde se termină plaja: valea râului la Dim Cayi și urcarea spre Canionul Sapadere.
În Alanya nu există nicio zonă de tranziție. Hotelurile se termină, D400 continuă, iar munții apar pur și simplu în spatele ultimului rând de clădiri. Două drumuri te duc spre ei și aproape fiecare vizitator cu mașină parcurge unul sau ambele: Dim Cayi, valea râului cu terase de restaurant construite deasupra apei, și Canionul Sapadere, mai la est și mult mai sus, pe un drum care se îngustează pe măsură ce înaintezi.
Niciunul nu este dificil. Ambele presupun un stil de condus diferit față de drumul de coastă și de fiecare dată lucrurile se desfășoară în aceeași ordine.
Ambele drumuri încep pe șoseaua de coastă, la est de centru. Virajul spre Dim Cayi duce spre interior la Tosmur, la un sfert de oră de port în condiții normale de trafic. Pentru Sapadere rămâi pe D400, treci de Kestel și Mahmutlar și virezi spre Demirtas, la aproximativ 40 km distanță. Indicatoarele sunt mici și maro și apar târziu, așa că încetinește înainte să te aștepți să le vezi.
Panta începe în primul minut după ce părăsești coasta. Serele și plantațiile de banane lasă loc pinilor, aerul se răcește, iar satele au limitatoare de viteză nevopsite, amplasate chiar în vârful unei pante. Treapta a treia este treapta de lucru pe acest segment, iar un motor mic va cere treapta a doua mai des decât te-ai aștepta.
Deasupra satelor, asfaltul se îngustează până la aproximativ lățimea unei mașini și jumătate, cu viraje strânse la stânga fără vizibilitate și fără parapet pe partea cu prăpastia. Microbuzele turistice coboară începând de la mijlocul dimineții. Regula locală este simplă: mașina care coboară dă înapoi până la ultima alveolă de refugiu, deoarece cea care urcă are nevoie de un restart mai dificil.
La Sapadere, asfaltul se termină pur și simplu într-o parcare prăfuită, sub pini, iar pasarela canionului începe de acolo, pe jos. La Dim Cayi nu există deloc parcare: tragi pe marginea drumului lângă terasa de restaurant care îți place, cu partea din față spre interior, apoi cobori pe jos până la apă.
Coborârea este partea solicitantă. Ține treapta a doua sau a treia și lasă motorul să frâneze în loc să folosești pedala continuu timp de 20 de minute, apoi pornește înapoi cât încă este lumină pe cer. Aici nu există iluminat, borduri sau aceleași microbuze care vin din sens opus.
“Am urcat cu un Clio până la Sapadere, cu patru adulți în mașină, și ne-am descurcat bine, dar pe porțiunea abruptă am mers în treapta a doua și a fost mult zgomot. Data viitoare aș plăti în plus pentru motorul mai mare.”
“Dim Cayi a fost partea ușoară. La cincisprezece minute de apartament, asfalt pe tot traseul și am luat prânzul cu picioarele aproape în râu. Am făcut drumul de trei ori în două săptămâni.”
“Nimeni nu m-a avertizat în privința microbuzelor care coborau la prânz. Am mers cu spatele aproximativ 80 de metri până la un loc mai larg. Nu este dificil, dar nu rezerva cea mai mică mașină dacă te îngrijorează mersul cu spatele pe o pantă.”
În cea mai mare parte a unei vacanțe în Alanya, mașina rezervată contează foarte puțin. D400 este plat, lat și drept, distanțele sunt scurte, iar cea mai ieftină mașină din listă face drumul până la aeroport, la supermarket și la plajă la fel de bine ca oricare alta. Munții sunt excepția și merită spus clar: aceasta este singura parte a săptămânii în care alegerea făcută la rezervare se simte cu adevărat.
Totul începe cu motorul. Urcarea deasupra localității Demirtas este susținută, nu abruptă, ceea ce solicită mai mult un motor mic decât o pantă scurtă și foarte înclinată, deoarece nu ai elan de la care să pornești. O mașină de 1,0 sau 1,2 litri cu patru persoane și portbagajul plin de prosoape va urca, dar o va face la turații ridicate în treapta a doua și a treia, iar aerul condiționat va fi primul lucru pe care îl vei reduce. Alanya este un oraș dominat de Fiat și Renault: dintre ultimele o sută de mașini numărate, 32 au fost Fiat Egea și 13 Renault Clio, deci aceasta este alegerea realistă, nu una teoretică. Dacă ziua la munte contează pentru tine, uită-te la opțiunile de deasupra celui mai ieftin rând înainte să rezervi.
Apoi este cutia de viteze. Pe serpentine, o automată îți elimină pur și simplu o grijă: virezi, frânezi și nu mai trebuie să alegi și treapta de viteză în timp ce un microbuz îți umple oglinda. Din aceleași o sută de mașini, 39 sunt automate și 61 manuale, deci a doua pedală există, dar nu este opțiunea implicită și nu este niciodată cea mai ieftină din listă. Selecteaz-o în etapa rezervării dacă asta îți dorești, deoarece mașinile automate din categoriile de preț mici sunt primele care dispar.
Și apoi urmează coborârea, partea la care nu se gândește nimeni. Douăzeci de minute de frânare continuă la vale, într-un hatchback mic încărcat complet, vor încinge pedala, iar aceasta va deveni moale și va coborî mai mult. Soluția este gratuită și se află în mâna stângă sau la selectorul de viteze: ține o treaptă inferioară, lasă motorul să mențină viteza și folosește frânele prin apăsări ferme și scurte, nu apăsând constant. Oricine a condus în Alpi face deja asta. Într-o vacanță la plajă este ușor să uiți că aceleași reguli se aplică la douăzeci de minute spre interiorul țării.
Aici nu poți rezerva o soluție care să ocolească problema. Lista disponibilă în timp real pentru Alanya nu are mașini premium, decapotabile sau electrice, exact două mașini care pot fi considerate SUV-uri și un singur monovolum cu șapte locuri printre 99 de mașini cu cinci locuri. Așadar, un diesel mare cu reductor nu este disponibil și nici nu este necesar. Alegerea reală este mai simplă și mai utilă: un motor ceva mai mare, ideal cu transmisie automată, precum și frâne și anvelope verificate înainte să ieși din parcare.
Patru lucruri sunt ușoare pe coastă și complicate în dealuri. Toate durează mai puțin de zece minute dacă le faci în ordinea corectă, adică înainte de viraj, nu după.
Stațiile de carburant se înșiruie de-a lungul D400 și apoi dispar mai mult sau mai puțin după ce virezi spre interior. Umple rezervorul înainte de viraj, de fiecare dată. Stațiile de aici au personal, așa că rămâi în mașină și ceri fie un rezervor plin, fie o sumă în lire, iar plata cu cardul este în mod normal acceptată. Prețurile sunt afișate pe litru, în lire, și se schimbă, așa că uită-te la pompă, nu la ultimul număr pe care ți-l amintești. Un rezervor plin îți permite și să folosești aerul condiționat la urcare fără să urmărești indicatorul, acesta fiind motivul pentru care alimentezi de la bun început.
În Demirtas există magazine, iar la Dim Cayi sunt restaurante, însă între ele aproape nimic. Fântânile din sate sunt frecvente, dar nu te baza pe ele pentru o după-amiază călduroasă. Două sticle mari în spațiul pentru picioare costă aproape nimic la un supermarket de pe coastă.
Semnalul apare și dispare în văi, de obicei exact când vrei să confirmi o intersecție. Salvează zona offline cât timp încă ai Wi-Fi la hotel și uită-te o dată pe traseu înainte să pleci, pentru ca virajele să îți fie deja familiare.
Plimbarea de două minute în jurul mașinii merită făcută cum trebuie dacă ai munții în plan. Apasă ferm pedala de frână cât timp mașina staționează și vezi dacă rămâne fermă sau coboară încet. Uită-te la profilul anvelopei pe partea interioară, nu doar pe suprafața orientată spre tine, și verifică dacă roata de rezervă se află într-adevăr în portbagaj, nu doar o cutie cu soluție de etanșare. Acestea sunt lucrurile pe care o săptămână de condus pe coastă nu le testează, dar o singură după-amiază deasupra localității Demirtas o face. Dacă ceva pare în neregulă, momentul potrivit să spui este în parcarea de la preluare, cât timp mașina încă poate fi schimbată, nu la jumătatea unui drum cu o singură bandă și un microbuz în spatele tău.
08:30
Pleacă devreme de pe coastă. D400 spre est este liniștit înainte de ora nouă, iar lumina din văi este încă blândă. Aceasta este și singura oră la care aproape nu vei întâlni nimic coborând de pe drumul montan.
09:15
Virează spre Demirtas și începe urcarea. Alocă aici o oră bună, nu pentru că distanța ar fi mare, ci pentru că vei opri, iar ultima porțiune este lentă în mod intenționat.
10:30
Parchează la Sapadere și mergi pe pasarela canionului. Apa este suficient de rece încât să te șocheze în august, ceea ce este, de fapt, farmecul unei deplasări spre interior.
13:00
Prânzul la coborâre, fie într-unul dintre sate, fie mai departe, la Dim Cayi, unde terasele sunt construite deasupra râului, iar apa rece îți asigură aerul condiționat.
16:00
Înapoi pe D400. Dacă mai ai energie pentru o după-amiază, drumul de coastă spre vest, către castelul Alanya, este o plimbare plăcută de douăzeci de minute, cu marea în dreapta.
18:00
Parcat înainte de lăsarea întunericului. Aceasta este regula de respectat pe acest traseu și motivul pentru care ziua începe la opt și jumătate, nu după un mic dejun prelungit.
Evaluare făcută pe primele o sută de mașini încărcate de căutarea de mai sus pentru Alanya, pentru o săptămână rezervată cu două săptămâni înainte. Structura flotei determină mult mai mult cum se simte drumul spre Sapadere decât orice sfat de pe această pagină.
39
Mașini automate din acea sută. Suficiente pentru a avea de unde alege pe serpentine, dar nu atât de multe încât să lași rezervarea pe ultima săptămână.
2
Mașini care pot fi considerate SUV-uri. Garda la sol nu este ceva ce orașul oferă la închiriere, iar drumul nu o impune.
1
Un monovolum cu șapte locuri printre 99 de mașini cu cinci locuri. Un grup de șase persoane înseamnă două mașini pentru urcarea la munte, așa că planifică din timp.
23-39 EUR
Intervalul zilnic în această listă. Trecerea de la rândul de jos costă câțiva euro pe zi și aceasta este, de fapt, întreaga decizie.
Numărul mașinilor se schimbă în funcție de sezon și de cât de devreme rezervi. Privește-le ca pe structura pieței din Alanya, iar grila de mai sus ca pe versiunea disponibilă în timp real.
Setează datele și uită-te cu un rând deasupra celei mai ieftine opțiuni. În Alanya, diferența este de obicei de câțiva euro pe zi între o urcare zgomotoasă și una liniștită.
Vezi mașinile disponibile